Fructe deshidratate

Fructele si legumele uscate sunt foarte des folosite pentru dieta. Conditiile climatice speficie zonei noastre, cu 4 anotimpuri, cu o singura recolta agricola pe an, a determinat inca din vremuri stravechi oamenii s-au preocupat de conservarea legumelor si fructelor cu scopul de a avea hrana in perioada dintre doua recolte, in special in perioada rece.

Uscarea se practica pentru mere, pere, prune, caise si struguri care aveau boabe fara sambure. Acestea aveau diverse utilizari alimentare dintre cele mai atractive si diverse. Dintre legume, erau uscate in special cele care nu puteau fi pastrate dar care erau foarte des folosite pentru alimentatie cum ar fi pastaile de fasole verde, ardeiul gras, iute, Kapia si gogosarul, mararul, cimbrul de gradina, ciupercile, in special hribiii de padure. Celelalte legume erau pastrate pentru anotimpul rece in mai multe moduri.

Uscarea se defineste ca un proces natural care pe baza transferului termic natural asigura evaporarea apei la suprafata produsului, ceea ce permite idnepartarea umiditatii materialelor care se afla in forma in care se pot gasi in natura sau sunt expuse sub forma de granule, paste, felii. La procesul de uscare, care este un proces natural, contribuie:

-        Transferul termic de la aerul care se incalzeste natural la soare si materialul care a fost supus uscarii;

-        Evaporarea apei de la suprafata materialului care a fost supus uscarii;

-        Antrenarea si preluarea vaporilor de apa formati pe surpafata materialului supus uscarii;

-        Migrarea apei de la interiorul materialului spre si pe suprafata sa.

Deschidratarea se defineste ca procesul ce se realizeaza artificial pe baza transferului termic controlat si condus de om prin care se realizeaza practic vaportizarea apei din materilul supus deshidratarii ceea ce permite si indepartarea umiditatii materialelor expuse sub forma de granule, paste foi, placi, cuburi, rondele sau chiar in forma in care se pot gasi in natura.